Bağlama vs saz: sunt același instrument?
Bağlama vs saz: sunt același instrument?
Una dintre cele mai frecvente întrebări din muzica turcească are un răspuns scurt și unul lung, mult mai interesant. Iată ce înseamnă cu adevărat cele două nume și cum să vă alegeți primul instrument.
Este una dintre cele mai frecvente întrebări din muzica turcească și merită un răspuns mai atent decât primește de obicei: sunt bağlama și sazul același instrument?
Răspunsul scurt este da — în mare parte. Răspunsul mai lung dezvăluie ceva cu adevărat interesant despre felul în care o cultură muzicală își numește instrumentele și despre motivul pentru care o singură familie de instrumente poate purta mai multe nume fără ca vreunul să fie greșit. Înțelegerea întrebării bağlama-saz deschide o fereastră spre viața socială a muzicii în Turcia.
Când un sătean turc spune „saz”, un profesor de conservator ar numi același instrument „bağlama”. Amândoi au dreptate.
Răspunsul de bază: două nume, o singură familie
Bağlama (pronunțat aproximativ „ba-LA-ma”) și saz sunt două nume folosite — uneori ca sinonime, alteori cu o subtilă diferență de nuanță — pentru aceeași familie de instrumente cu coarde, cu gât lung și cu taste. Sunt cele mai importante instrumente populare ale Turciei și ale unei vaste regiuni înconjurătoare, care include Balcanii, Caucazul și părți din Orientul Mijlociu.
Când un turc spune „saz”, aproape sigur vorbește despre instrumentul pe care un specialist l-ar numi bağlama. Când un specialist spune „bağlama”, se referă la instrumentul pe care oamenii obișnuiți îl numesc saz. Atunci de ce două nume? Și înseamnă ele vreodată lucruri diferite? Ca să răspundem, începem cu cuvintele înseși.
Etimologie: ce înseamnă de fapt cuvintele
Bağlama — „cel legat”
Cuvântul bağlama vine de la verbul turcesc bağlamak, „a lega” sau „a înnoda”. El descrie felul în care sunt făcute tastele instrumentului: spre deosebire de chitară, ale cărei taste sunt bare de metal fixate permanent în tastieră, tastele bağlamalei sunt bucăți scurte de fir de nailon (în mod tradițional, de mațe) legate în jurul gâtului la anumite intervale. Pentru că sunt legate, pot fi împinse și ajustate — o caracteristică cu consecințe muzicale reale, după cum vom vedea. Numele înseamnă, așadar, literal „cel legat”.
Saz — „instrument”
Cuvântul saz este persan și înseamnă „instrument” sau „echipament” în sens general. În turcă, sensul său s-a restrâns de-a lungul timpului la lăutele populare cu gât lung din Anatolia, păstrând totuși în unele expresii o nuanță mai largă de „muzică”. „Saz çalmak” (a cânta la saz) înseamnă a face muzică populară; un „saz şairi” este un bard — un poet-muzician popular. Cuvântul are o greutate culturală care trece cu mult dincolo de un singur instrument.
De ce două nume?
În practică, „saz” este cuvântul mai colocvial, de zi cu zi, în timp ce „bağlama” este termenul preferat în contextele academice, de conservator și formale. Un muzician de la sat care învață de la un vecin cântă la „saz”. Un student înscris la un program de muzică populară al unui conservator studiază „bağlama”. Există și o distincție mai vagă pe care o fac unii instrumentiști: „saz” poate numi întreaga familie (de la mica cura până la marele divan sazı), în timp ce „bağlama” se referă uneori anume la membrul de mărime mijlocie. Dar această distincție nu se aplică în mod consecvent și veți auzi zilnic ambele cuvinte folosite pentru același instrument.
Acest tip de dublă denumire este frecvent în familiile de lăute. Oudul cu gât scurt, de exemplu, se numește ud în turcă și oud în arabă — cuvinte diferite, un singur instrument văzut prin două limbi.
Familia de instrumente: de la cura la divan sazı
O parte din confuzia legată de întrebarea bağlama vs saz vine din faptul că nu vorbim deloc despre un singur instrument. Vorbim despre o familie care împărtășește o construcție generală comună, dar există în mai multe mărimi și acordaje.
Cura
Cel mai mic membru, lung de aproximativ 50–85 cm, cu un ton luminos și înalt. Folosit pentru melodia principală, pentru acompanierea cântecului în unele stiluri regionale și ca instrument de exersare. Este asociat mai ales cu Anatolia centrală.
Bağlama (mijlocie / „orta saz”)
Cel mai obișnuit membru și bağlama „prin excelență” în vorbirea de zi cu zi — instrumentul auzit în majoritatea înregistrărilor de muzică populară și în conservatoare. Se vinde în versiuni cu gât scurt și cu gât lung, care diferă prin numărul de taste și prin ambitus.
Divan sazı
Membrul mare, lung de aproximativ 100–115 cm, cu o voce de bas profundă și plină. Folosit mai ales în ansambluri, unde registrul său grav ancorează armonia. Cântatul solo la el cere mâini mari și o deschidere bună a degetelor.
Tanbura și meydan sazı
Variante regionale și ceremoniale — tanbura (bozuk) este legată de muzica cem alevită/bektași, în timp ce foarte marele meydan sazı supraviețuiește mai ales ca parte a istoriei familiei.
Caracteristici fizice: ce face ca o bağlama să fie bağlama
Oricum i-ați spune, instrumentul are o anatomie constantă, care îl deosebește de chitară și de lăutele cu gât scurt precum oudul.
| Parte | Ce este |
|---|---|
| Corp (cutie de rezonanță) | Un rezonator adânc, cu spate bombat, construit din doage de lemn (dud, nuc sau ienupăr) — o lăută, nu un instrument cu spate plat |
| Placă de rezonanță | Placă subțire din molid sau cedru (uneori din dud la instrumentele populare) |
| Gât | Lung în raport cu corpul — semnătura familiei — trecut prin corp și fixat în interiorul lui, nu îmbinat în coadă de rândunică |
| Taste | Fire de nailon legate; 17–23 în funcție de model, care împart octava în semitonuri și în treptele mai mici, de sfert de ton, ale muzicii turcești |
| Corzi | Cel mai frecvent, șapte corzi în trei coruri (sus / mijloc / bas) |
Acest sistem de taste legate este detaliul esențial. Pentru că tastele sunt mobile, bağlama poate plasa intervalele microtonale de care depind muzica populară turcească și muzica bazată pe makam — intervale pe care o chitară cu taste fixe pur și simplu nu le poate atinge fără reacordare sau fără întinderea corzii. Modelele cu gât scurt au de obicei în jur de 19 taste; cele cu gât lung, în jur de 23, ceea ce le dă un ambitus mai larg pentru întreaga amploare a repertoriului aşık.
Acordajul: marea variabilă
Unul dintre lucrurile cele mai derutante la bağlama pentru cei din afară este că nu există un acordaj standard unic. Instrumentul este reacordat în mod curent ca să se potrivească diferitelor repertorii și stiluri regionale, iar cunoașterea mai multor acordaje este considerată o abilitate de bază.
| Acordaj (düzen) | Caracter și utilizare |
|---|---|
| Bağlama düzeni (kara düzen) | Cel mai folosit acordaj; o cvartă între corul de bas și cel din mijloc, o cvintă între corul din mijloc și cel de sus |
| Misket düzeni | Coboară corzile de bas; folosit pentru repertoriul dansului Misket |
| Abdal düzeni | Asociat cu contextele ceremoniale alevite/bektașe |
| Bozuk düzeni | Corul de bas este coborât semnificativ, ceea ce lărgește distanța dintre corzile de bas și cele melodice; frecvent în mai multe stiluri populare |
Instrumentiștii experimentați stăpânesc de obicei patru sau cinci düzen și trec rapid de la unul la altul. Dacă abia începeți, nu vă lăsați intimidați — veți învăța mai întâi un acordaj și le veți adăuga pe celelalte pe măsură ce repertoriul vă crește.
Stiluri de cântat: şelpe vs tezene
Şelpe (cu degetele)
Tehnica mai veche, şelpe, lovește și ciupește corzile cu vârfurile degetelor, nu cu un plectru. Mâna dreaptă execută modele împletite — unele corzi lovite în jos, altele ciupite în sus — producând un ton moale, intim, cu mari nuanțe dinamice. Este strâns legată de muzica alevită/bektașă și de repertoriul anatolian mai vechi, iar mulți tradiționaliști o consideră cea mai profundă abordare a instrumentului.
Tezene (cu plectrul)
Tehnica contemporană mai răspândită folosește un plectru subțire și flexibil (tezene). Permite tempouri mai rapide, volum mai mare și ciupirea rapidă jos-sus care conduce muzica de dans popular. Majoritatea programelor de conservator și a spectacolelor televizate folosesc tezene, care a devenit abordarea dominantă în interpretarea publică.
Bağlama în tradiția aşık
Nicio discuție despre acest instrument nu este completă fără tradiția aşık — poeții-muzicieni itineranți care compun și interpretează poezie cântată, acompaniată de bağlama. Tradiția își are rădăcinile în practici preislamice din Asia Centrală, a fost modelată de mistica sufită și și-a căpătat forma anatoliană caracteristică în ultimele cinci sau șase secole. Cei mai mari aşıklar — Yunus Emre, Pir Sultan Abdal, Karacaoğlan și, în epoca modernă, Âşık Veysel — se numără printre cei mai celebri poeți din istoria literaturii turce.
Âşık Veysel Şatıroğlu (1894–1973) merită o mențiune specială. Orbit de variolă în copilăria timpurie, a învățat sazul de la tatăl său și a devenit cel mai iubit poet-muzician popular al secolului al 20-lea. Poemele sale despre iubire, natură și moarte sunt învățate pe de rost de școlarii din toată Turcia și sunt interpretate și astăzi. Exemplul său — instrumentul ca sprijin ritmic și melodic pentru poezia cântată — a contribuit la stabilirea prestigiului cultural al bağlamalei la nivel național.
Influența sazului nu s-a oprit la muzica populară. Mișcarea rock anatoliană din anii 1970 l-a așezat alături de chitarele electrice și de tobe; de atunci, folk-pop-ul, fuziunea cu jazzul și instrumentiștii de crossover formați în conservatoare și l-au revendicat cu toții. Această adaptabilitate este unul dintre motivele pentru care instrumentul este astăzi mai viu ca niciodată. Pentru imaginea istorică și culturală completă, citiți ghidul nostru complet despre bağlama, care tratează în profunzime construcția, repertoriul și marii interpreți.
Cum să vă cumpărați prima bağlama
Acum, întrebarea practică: oricum i-ați spune, cum alegeți una? Pentru un prim instrument, sazul de mărime mijlocie — cu gât scurt sau cu gât lung — este punctul de plecare potrivit. Este mărimea cea mai versatilă, are cele mai multe materiale didactice disponibile și poate fi mânuit fizic de majoritatea adulților.
Gât scurt sau gât lung?
Amândouă sunt bağlama „prin excelență”. Sazul cu gât scurt are o lungime de coardă mai mică (în jur de 19 taste), este puțin mai ușor pentru mâinile mai mici și este obișnuit în muzica populară urbană și televizată. Sazul cu gât lung (în jur de 23 de taste) acoperă întregul repertoriu aşık și regional și este alegerea tradițională pentru studiul aprofundat al muzicii populare. Niciunul nu este mai „corect” — alegeți în funcție de muzica pe care vreți s-o cântați.
La ce să fiți atenți
Placă de rezonanță masivă
O placă din molid sau cedru cu fibra vizibilă și uniformă — semn de lemn masiv, nu de placaj.
Taste curate
Fire de taste legate, uniforme și netede, fără capete aspre sau care alunecă.
Gât drept
Gâtul lung trebuie să fie drept, nu curbat — priviți de-a lungul lui dinspre cutia cuielor înainte de a cumpăra.
Cuie stabile
Cuie de acordaj (sau chei mecanice) care se rotesc lin și țin fără să alunece.
Vedeți prețurile actuale Acustic pentru începători / primul saz
Aici ar trebui să înceapă cei mai mulți. Instrumente acustice din lemn masiv, de la ateliere turcești de încredere — suficient de bune pentru a învăța corect, fără să cheltuiți prea mult înainte să știți ce direcție va lua cântatul vostru.
Saz bağlama turcesc cu gât scurt, din nuc ASK-150
Un saz cu gât scurt pentru nivel începător-intermediar. Cutie de rezonanță din nuc, placă de rezonanță din molid, 19 taste (standardul pentru gâtul scurt). Un instrument comod și bine echilibrat pentru cine abia începe — și cel spre care îi îndrumăm pe cei mai mulți începători.
Saz bağlama turcesc cu gât lung, din nuc ASL-202
Sazul tradițional, cu ambitus complet: 23 de taste care acoperă întregul spectru al muzicii populare turcești și al muzicii aşık. Cutie de rezonanță din nuc și placă din molid. Dacă vreți sunetul clasic al gâtului lung și cel mai larg repertoriu, de aici trebuie să începeți.
Saz bağlama cu gât lung, cu note pe gât ASL-112N
Un saz cu gât lung, cu numele notelor marcate direct pe gât — un ajutor real dacă sunteți nou în muzica turcească și în sferturile ei de ton. Cutie de rezonanță din dud, placă din molid. Un prim instrument bine gândit pentru începătorii autodidacți.
Vedeți prețurile actuale Cura și instrumente acustice de calitate superioară
Dacă vreți cel mai mic membru al familiei — pentru călătorii, pentru linii melodice mai înalte sau pur și simplu pentru că vă place vocea ei luminoasă — sau un pas înainte în calitatea acustică, această categorie vi se potrivește.
Cura compactă: cutie de rezonanță din dud, placă din molid, lungime de coardă de 58 cm, lungime totală de 85 cm, 23 de taste. Vine cu plectru și husă moale. Un saz mic, cu voce luminoasă, ușor de ținut și de luat în călătorii.
Saz turcesc cu gât lung de înaltă calitate ASP-305
Un saz cu gât lung, cu ton mai cald și mai profund: placă din cedru canadian, cutie de rezonanță și gât din mahon, cuie din palisandru pentru un acordaj mai sigur. Un upgrade înțelept pentru un instrumentist care știe deja că vrea să meargă mai departe.
Vedeți prețurile actuale Saz electric și de scenă
Dacă plănuiți să cântați amplificat — pe scenă, într-o trupă sau prin efecte — un saz electric echipat din fabrică vă scutește de montarea ulterioară a unei doze. Sunt instrumente specializate; majoritatea începătorilor fac mai bine să înceapă cu un instrument acustic, dar acestea sunt aici atunci când aveți nevoie de ele.
Saz bağlama electric cu gât lung ASEL-104
Un saz dedicat scenei: cutie de rezonanță din wenge, cuie de acordaj din trandafir și o doză montată din fabrică, încorporată în instrument. Conceput pentru interpretarea amplificată; consultați pagina produsului pentru specificațiile și disponibilitatea actuale.
Întrebări frecvente
Este bağlama același lucru cu sazul?
Da — sunt nume diferite pentru aceeași familie de instrumente. „Saz” este termenul de zi cu zi; „bağlama” este cel tehnic/academic. Amândouă sunt folosite, zilnic, de oameni care cunosc bine instrumentul.
Este greu să învățați să cântați la saz?
Moderat de dificil pentru începători, mai ales din cauza sistemului de taste și a reacordărilor. În unele privințe este mai accesibil decât oudul fără taste, pentru că tastele legate vă ghidează poziționarea degetelor. Majoritatea cursanților pot cânta melodii populare simple în câteva săptămâni.
Care este diferența dintre bağlama și tanbur?
Tanburul este o lăută cu gât lung înrudită, dar distinctă, folosită mai ales în muzica clasică otomană. Are un corp mai mic și mai rotund și mai multe taste decât bağlama, cu o tehnică și un repertoriu diferite. Tanburul este un instrument de curte; bağlama este un instrument popular.
Ar trebui să iau mai întâi un saz cu gât scurt sau cu gât lung?
Oricare merge. Gâtul scurt (în jur de 19 taste) se potrivește mâinilor mai mici și stilurilor populare urbane; gâtul lung (în jur de 23 de taste) acoperă întregul repertoriu tradițional și aşık. Alegeți în funcție de muzica pe care vreți s-o cântați, nu de care este „mai bun”.
Care este cea mai bună bağlama pentru un începător?
Un saz de mărime mijlocie cu șapte corzi, placă de rezonanță din molid masiv și taste curate, bine așezate. Comparați specificațiile actuale ale modelelor cu gât scurt și cu gât lung înainte de a alege.
Surse: lucrări generale de specialitate despre muzica populară turcească privind familia bağlama/saz, variantele sale regionale, acordajele (düzen) și tehnicile de cântat (şelpe și tezene); datele biografice ale lui Âşık Veysel Şatıroğlu (1894–1973) și tradiția aşık anatoliană. Specificațiile, prețurile și disponibilitatea produselor se pot schimba; consultați paginile actuale ale produselor.
Lăsați un comentariu