Cumbus

Cumbusul este banjoul turcesc — o rudă a oudului cu corp din aluminiu, membrană din piele și fără taste, cu o voce strălucitoare și percutantă care se aude în orice încăpere. Este un instrument tânăr cu un certificat de naștere celebru: a fost inventat la Istanbul în 1930 de lutierul Zeynel Abidin, iar numele — care înseamnă „distracție, petrecere, festivitate” în turcă — i-a fost dat chiar de Mustafa Kemal Ataturk. În decurs de o generație a devenit sunetul emblematic al nunților rome, al serilor fasil de la meyhane și al tradiției muzicii stradale urbane otomano-turcești. La Sala Muzik avem cumbusul standard, sazbusul cu gât lung și arcuș, cumbusul yayli tanbur cu voce de derviș și cumbusul electric — majoritatea marcate de atelierul original al familiei Zeynel Abidin, care construiește și astăzi aceste instrumente la Istanbul.

Alegeri rapide

Familia cumbusului — ce variantă pentru ce muzică?

Ceea ce se numește „cumbus” este de fapt o mică familie de instrumente construite pe aceeași idee: cutie de rezonanță din aluminiu și membrană din piele. Fiecare variantă trăiește într-o altă lume muzicală:

Cumbus standard vs sazbus vs yayli tanbur

Trei instrumente, aceeași formă de corp, trei roluri complet diferite într-un ansamblu. Folosiți acest tabel pentru a alege:

Ce face un cumbus de calitate

Corp din aluminiu

Cutia de rezonanță emblematică a cumbusului este din aluminiu fasonat prin rotire — ușoară, rezonantă și aproape indestructibilă în comparație cu un oud din lemn. Un corp bine realizat are o margine curată, nicio deformare și un locaș perfect drept pentru membrană. Toate instrumentele cumbus Zeynel Abidin din această colecție folosesc cutia de rezonanță din aluminiu după specificațiile originale.

Membrană din piele sau sintetică

Placa de rezonanță este o membrană tensionată, la fel ca la un banjo. O membrană bună are grosime uniformă, este tensionată egal pe toată cutia de rezonanță și este așezată strâns pe margine. Membranele sunt consumabile — pot fi retensionate și, în cele din urmă, înlocuite (vedeți Membrană de schimb pentru cumbus).

Execuția gâtului fără taste

Gâtul cumbusului nu are taste, ca la oud. Calitatea se vede în cât de drept este gâtul, cât de netedă este tastiera și cât de precise sunt pragul și călușul. Un gât prost va zbârnâi pe membrană; un gât bun lasă coarda să sune curat de la coarda liberă până în registrul acut.

Totul se poate înlocui

Una dintre alegerile de design geniale făcute de Zeynel Abidin în 1930: fiecare piesă a unui cumbus poate fi întreținută. Membrana, corzile, gâtul, cheile de acordaj — toate se pot înlocui. Îngrijiți bine un cumbus și va rămâne în funcțiune generații întregi.

Tradiția familiei Zeynel Abidin

Atelierul Zeynel Abidin din Istanbul construiește cumbusuri fără întrerupere din 1930. Când un cumbus poartă această marcă, este construit cu sculele originale și cu controlul de calitate care au produs primul cumbus — nu este o copie.

Scurt istoric

Cumbusul s-a născut în 1930 la Istanbul. Zeynel Abidin, un lutier care căuta un instrument popular mai puternic și mai durabil, a fasonat prin rotire o cutie de rezonanță din aluminiu, a montat o membrană din piele tensionată și un gât fără taste în stil oud și a realizat primul prototip. L-a dus lui Mustafa Kemal Ataturk, care, se spune, l-a auzit cântând și a exclamat „cumbus!” — cuvântul turcesc pentru petrecere și festivitate — iar numele a rămas.

În decurs de un deceniu, cumbusul s-a răspândit în toată Turcia. Corpul său din aluminiu, puternic, strălucitor și rezistent la intemperii, l-a transformat în instrumentul preferat la nunțile rome (țigănești), unde trebuia să concureze cu clarinetele, tobele darbuka și mulțimile care dansau. A devenit central în serile fasil de la meyhane — îndelungata tradiție istanbuleză a mâncării, a rakiului și a muzicii live la granița dintre clasic și popular. Variantele cu arcuș (sazbus și cumbus yayli tanbur) au apărut mai târziu, pe măsură ce atelierul familiei a extins ideea în alte teritorii muzicale.

Astăzi cumbusul se bucură de o puternică renaștere. Muzicienii tineri îl adoptă pentru orice, de la fasil tradițional la fusion electric, iar atelierul Zeynel Abidin continuă să le construiască la Istanbul exact așa cum a făcut-o dintotdeauna.

Întrebări frecvente