Kudumul este unul dintre cele mai importante instrumente de percuție ale muzicii clasice turcești, originar din Anatolia. Kudumul este unul dintre instrumentele principale ale muzicii mevlevi, alături de ney, rebap și halile. În trecut, acest instrument muzical era cântat de obicei în ceremoniile religioase, iar în special în muzica mehter avea o importanță foarte mare. Istoria kudumului se sprijină pe cultura mevlevi. Kudumul a fost folosit mai întâi de mevlevi pentru a fi cântat în ceremoniile religioase, iar ulterior s-a dezvoltat. Spre secolul al 20-lea, kudumul și-a ocupat locul în muzica clasică turcească. Kudumul este folosit mai ales în muzica clasică turcească și în muzica sufi.
Se realizează prin întinderea pielii de cămilă sau de capră pe două corpuri separate în formă de bol, de dimensiuni diferite, așezate unul lângă altul. Se cântă cu bețe de lemn moi sau semimoi, numite zahme. Cele două boluri care alcătuiesc corpul sunt din cupru forjat sau din lemn. Tobele mici din structura kudumului au un diametru de aproximativ 28–30 de centimetri și o înălțime de aproximativ 16 centimetri. Aceste tobe se îngustează spre bază și au o formă asemănătoare unei semisfere. Motivul pentru care dimensiunile celor două boluri diferă este obținerea unui timbru diferit în timpul interpretării. Sub corp se așază cilindri goi, numiți simit, pentru a împiedica schimbarea timbrului kudumului prin contactul cu solul și pentru a-i oferi interpretului o înclinare care ușurează cântatul. Corpul metalic al kudumului este de obicei acoperit cu piele, iar sunetele stridente sunt astfel prevenite.