Care sunt diferențele și asemănările dintre muzica turcă, arabă și persană?

TOTUL DESPRE MUZICA TURCĂ, ARABĂ ȘI PERSANĂ

Muzica turcă, cea arabă și cea persană poartă fiecare influențele culturilor cu care s-au întâlnit și ale istoriei îndelungate a ținuturilor în care s-au născut. Este evident că aceste trei genuri muzicale au interacționat. Acest fapt se vede în sistemele lor de game și în instrumentele pe care le folosesc. Pe de altă parte, niciuna dintre aceste muzici nu a preluat pe deplin trăsăturile celorlalte, deoarece regiunile în care au trăit turcii, perșii și arabii sunt foarte diverse ca cultură, religie și limbă.

În principiu, toate aceste muzici sunt monofonice; există o singură melodie, nu mai multe melodii care se desfășoară împreună, și niciun sistem armonic care să ghideze sau să acompanieze melodia. Trebuie însă remarcat că membrii unui ansamblu pot interacționa și pot produce varietate de textură în foarte multe moduri; în ansambluri, instrumentele sunt cântate în general heterofonic, adică interpretează aceeași linie melodică la volume sau înălțimi diferite, eventual cu unele ornamente sau decalaje de timp. Pe lângă ornamentele care dau muzicii caracter regional, tehnicile vocale specifice în cânt, improvizația și interpretarea solo joacă un rol major în aceste trei tipuri de muzică.

Diferența dintre muzica turcă, arabă și persană

Instrumentele sunt, desigur, importante în muzica turcă, persană și arabă. La fel ca stilurile muzicale, aceste tipuri de muzică au în comun câteva tipuri dominante de instrumente, dar fiecare țară sau cultură are propria versiune sau variantă. Cel mai bun exemplu pentru o astfel de situație este oudul. Totul despre instrumentul oud este o lăută ciupită, fără taste, și apare în diferite mărimi în mai multe țări din Orientul Mijlociu. Oudul arab, oudul turcesc și oudul persan diferă ca mărime și timbru. Acordajul oudului turcesc diferă de la unul la altul. Țiterele în formă de trapez, foarte folosite și ele în aceste tipuri de muzică, constituie un alt exemplu de diferențe instrumentale; țitera cântată în muzica turcă și arabă este kanunul sau qanunul, în timp ce santurul (sau santoor), care este un țambal cu ciocănele, este folosit în muzica persană.

Cât despre sistemul armonic, fiecare dintre muzicile arabă, turcă și persană se bazează pe un sistem modal. Aceste moduri pot fi definite drept tipare sau seturi de reguli pentru compunerea melodiei. Se consideră că în muzica Orientului Mijlociu modul se numește makam/maqam, iar muzica persană, turcă și arabă este compusă și interpretată în funcție de makamuri/maqamuri. Totuși, structura fiecăreia dintre aceste muzici este mai profundă de atât. Muzica tradițională a Iranului se bazează pe dastgah-uri, care sunt mai largi decât makamul și maqamul din muzica arabă și, respectiv, turcă. Dastgah-ul desemnează ansamblul de sistem care cuprinde makamul și alte materiale melodice. Un dastgah include gusheh-uri, care sunt melodii anonime interpretate una după alta într-o piesă muzicală persană, iar fiecare gusheh are la rândul său un makam, care trebuie să fie compatibil cu tonul dastgah-ului în care este interpretat. Radiful, care este grupul de piese ce formează douăsprezece dastgah-uri, nu este folosit în muzica arabă sau turcă. Pe de altă parte, faptul că maqamul/makamul arab și turcesc se bazează pe tetracorduri și pentacorduri este o trăsătură comună a lor.

Relațiile de interval dintre sunete în aceste trei tipuri de muzică sunt, de asemenea, asemănătoare, dar nu sunt notate în același mod, deoarece au trecut prin procese diferite de notație. În muzica persană, pe lângă secundele mari și mici în intervalele consecutive, există trei sferturi de ton, puțin mai mari decât semitonul occidental, și cinci sferturi de ton, puțin mai mari decât tonul întreg occidental. În schimb, în muzica arabă, intervalele sunt împărțite în sferturi de ton. Muzica turcă include și ea microtonuri, dar notația ei a fost schimbată în timpul modernizării, iar intervalele din muzica de artă turcă conțin come, ceea ce duce la o octavă de 24 de intervale inegale.

Asemănări între muzica turcă, arabă și persană

În ciuda micilor diferențe, caracterul expresiv al muzicii persane, turce și arabe este în mare același. Ele creează o stare de extaz și sunt emoționale. Ele stabilesc o legătură între muzician și public; interpretul își exprimă emoțiile astfel încât publicul îl înțelege și se alătură stării sale.