Istoria oudului

Oudul (cunoscut și ca ud sau ut în turcă) este un instrument popular în țările din Orientul Mijlociu. În unele țări este numit chiar „regele instrumentelor”. Are un sunet foarte autentic, care conferă instrumentului o aură mistică. 

Ce este oudul? 

Oudul este un instrument cu coarde fără taste, având de obicei 11 coarde dispuse în 6 coruri. Lipsa tastelor este caracteristica ce deosebește cel mai mult oudul de o lăută modernă. La oud se cântă cu un plectru. Poate fi folosit atât în muzica tradițională, cât și în piesele moderne. Există diferite tipuri de oud de la o regiune la alta; de asemenea, oudul variază ca mărime și material, dar corpul principal rămâne din lemn. Puteți găsi toate aceste tipuri diferite de oud, de bună calitate, pe site-ul Sala Muzik. 

S-ar putea să vă intereseze: Cum să învățați eficient să cântați la oud?

Cărei regiuni îi aparține oudul? 

Oudul este folosit în muzica țărilor din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa de Nord. Este un instrument muzical esențial, în special în țări precum Egipt, Siria, Armenia și Turcia. În funcție de regiune, mărimea, sunetul și chiar sistemul de acordaj al oudului pot fi diferite. În majoritatea acestor țări este folosit în muzica tradițională, dar a apărut și în genuri muzicale moderne, chiar și în muzica pop și rock. 

Care este istoria oudului?  

Oudul este considerat unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale din istorie. Apare în frescele murale din Mesopotamia și în mormintele din Egiptul Antic datând din secolul al 16-lea î.Hr. Deși forma oudului diferă, aceste picturi arată aproape aceeași structură ca barbatul persan, considerat cel mai apropiat strămoș al oudului. Și-a căpătat forma de astăzi în perioada islamică și a început să se răspândească în toate țările din Orientul Mijlociu. Oudul, care a devenit centrul atenției la palatul otoman în secolul al 15-lea, a dobândit o valoare de neînlocuit, iar în secolul al 19-lea publicul a început să-l folosească în muzica clasică turcă.

Oudul a ajuns în Europa prin Spania. În secolul al 13-lea, cruciații l-au adus înapoi în Europa și, cu timpul, a devenit lăuta. De aceea lăuta își trage numele de la oud („le ut” în franceza veche), dar i s-au adăugat caracteristici diferite de cele ale oudului, precum tastele. 

Există și o poveste biblică despre istoria oudului și inventarea lui. Această poveste susține că Lameh, un descendent din a șasea generație al lui Cain, a fost cel care l-a inventat. Potrivit legendei, fiul lui Lameh a murit în urma unei boli. Dar Lameh își iubea atât de mult fiul încât nu a vrut să-l îngroape, așa că i-a atârnat trupul într-un copac. Cu timpul, trupul descompus s-a transformat într-un schelet. Lameh a cioplit un oud din copacul în care fusese atârnat fiul său, dându-i o formă asemănătoare cu rămășițele fiului, și a cântat la acest instrument gândindu-se la fiul său drag până în ziua morții sale. 

 S-ar putea să vă intereseze: Top 5 artiști de oud din lume