Principalele instrumente turcești cu arcuș

Fiecare cultură are propriul ton și propriul ritm. Sunetele și urmele lăsate de două continente și de nenumărate civilizații s-au transmis din generație în generație în această țară, într-o mare diversitate. În artă și în muzică, Turcia este unul dintre locurile în care această diversitate se vede cel mai bine.

Apariția multor stiluri muzicale a dus la dezvoltarea sau chiar inventarea a zeci de instrumente diferite pentru genuri diverse. Când vizitați Turcia, veți avea ocazia să auziți sute de sunete și tonuri variate. Pregătiți-vă să faceți cunoștință cu instrumentele muzicale tradiționale turcești.

Despre instrumentele turcești cu arcuș

Turcia are o lungă moștenire muzicală, cu numeroase stiluri diferite și adesea opuse. Turcia se află la răscrucea culturilor Orientului, Occidentului, Mediteranei, Orientului Mijlociu și islamului. Diversitatea culturală a Anatoliei este atât de bogată încât diferențe culturale importante se pot observa chiar și între localități învecinate. Această imagine vibrantă se aplică și muzicii Turciei.

Turcia are o lungă tradiție de muzică tradițională, îndrăgită de mulți în Orientul Mijlociu. Datorită bogăției tradiției sale muzicale, țara găzduiește o gamă largă de instrumente distincte.

Care sunt instrumentele turcești cu arcuș

Instrumentele turcești cu arcuș sunt kabak kemane, kemence, kanunul și santurul.

Kabak kemane este un instrument tradițional care și-a păstrat aspectul original din trecut până în prezent. Kabak kemane este exemplul unic de instrument al muzicii populare turcești cu coarde, cu arcuș și acoperit cu piele. Originile sale pot fi urmărite până în Asia Centrală. Este un instrument popular cu două sau trei coarde și cu corp din piele. Variază în funcție de regiune și de formă.

Kemençe este numele dat la două instrumente cu coarde diferite, unul folosit în muzica otomană, iar celălalt în muzica populară de la Marea Neagră. Denumirile „armudî kemençe” și „fasil kemençe”, folosite pentru primul dintre ele până la mijlocul secolului al XX-lea, par să fi lăsat locul denumirii „kemençe clasic”. Al doilea este „kemençe de la Marea Neagră”, un instrument tradițional. „Kemençe tradițional” este un instrument mic, cu o lungime de 40-41 cm și o lățime de 14-15 cm. Prin cioplirea  dintr-o singură bucată de lemn se obțin corpul în formă de jumătate de pară, „capul” eliptic și „gâtul”.

Kanunul are o istorie lungă, care datează dinaintea erei noastre. A fost construit în secolul al XIX-lea. Cel mai vechi kanun cunoscut a fost descoperit la Nimrud, o metropolă asiriană. Qanunul este o chitară fără taste cu 24 până la 27 de taste. Pentru fiecare înălțime, sunetul este redat de trei coarde. Construcția sa este comparabilă cu sistemul sonor al unui clavecin. Corzile sale sunt corzi de nailon create special pentru instrumente muzicale. La început se foloseau corzi din intestine în loc de cele din nailon.

Santurul este considerat un tip de saz tradițional. Este unul dintre instrumentele cu coarde mai puțin cunoscute. Se cântă la el cu ciocănele sau bețișoare mici. Poate fi descris ca un instrument muzical la care se poate cânta solo sau împreună cu alte instrumente. Santurul este cunoscut și pentru asemănările sale cu kanunul.