Importanța și utilizarea qanunului în muzica turcească

Despre instrumentul qanun turcesc

Qanunul turcesc ocupă un loc important în muzica turcească. Instrumentul qanun este un instrument puternic, indispensabil într-un ansamblu de muzică turcească. Se crede că qanunul a fost introdus în muzica turcească în timpul Imperiului Otoman, în secolul al 19^-lea, de un imigrant sirian venit din Cairo. Pe de altă parte, qanunul are și o altă poveste, mai recentă, care începe în 1876. Se spune că există o diferență între tipul mai vechi de kanun și tipul nou, ale cărui prime exemplare au fost realizate de meșterul de qanun Mahmut Usta din Istanbul. Cele două tipuri au coexistat probabil până în anii 1930, conform registrelor Congresului de Muzică Arabă de la Cairo, ținut în 1932. Caracteristica tipului nou de kanun a fost folosirea unor mici pârghii din alamă, situate în stânga cutiei, aproape de cutia cuielor (care este și stânga interpretului). Aceste pârghii serveau la controlul tensiunii corzilor. Pe qanunul turcesc există între cinci și nouă pârghii pentru fiecare grup de trei corzi, care pot fi rotite astfel încât intervalele să fie ajustate foarte fin. Astfel, pârghiile permit cântarea întregii game de tonalități. Introducerea acestor pârghii a încurajat construirea unor instrumente mai mari.

Instrumentul qanun este o țiteră-cutie ciupită, are formă de trapez și nu diferă prea mult de alte țitere folosite în țările arabe. Totuși, inovațiile și caracteristicile menționate mai sus au ajutat qanunul turcesc să aibă o voce mai caracteristică; sunetul pârghiilor care se schimbă este specific kanunului turcesc. De asemenea, tehnica de interpretare este rezultatul unei evoluții extinse în timp. Există mulți interpreți la kanun în muzica turcească. Din sursele istorice reiese că la început kanunul era cântat ținut vertical. Inovațiile făcute la sfârșitul secolului al 19^-lea, în perioada otomană, au dus la dezvoltarea tehnicilor virtuoze și au facilitat aplicarea texturilor armonice și polifonice.

Corzile kanunului sunt ciupite cu un plectru în formă de inel, așezat pe degetele arătătoare. Spre deosebire de qanunul arab, muzicienii turci folosesc exclusiv cheia sol când cântă la kanun. Când cele două mâini cântă un pasaj la unison, lasă o mică întârziere între atacuri, astfel încât pasajele ornamentale creează o senzație de spațiu.

„Concertul pentru kanun” compus de Hasan Ferit Alnar, un cunoscut compozitor turc și virtuoz al kanunului din secolul al 20^-lea, poartă caracteristicile rezultate din evoluțiile menționate mai sus.

Instrumentul qanun este un instrument unic, cu un timbru strălucitor și o gamă largă de culori sonore și înălțimi. A fost menționat și în poveștile din O mie și una de nopți; poate că sunetul său visător l-a făcut subiect de poveste. Kanunul este asemenea reginei muzicii culte turcești. Când îl auziți în ansamblu, nu puteți să nu observați sunetul său metalic și strălucitor și vi se pare că rolul celorlalte instrumente din ansamblu este doar acompaniamentul. De fapt, este cunoscut drept cel mai puternic instrument turcesc cu coarde ciupite; de aceea, poate acoperi ușor sunetele celorlalte instrumente din ansamblu. Cu toate acestea, este folosit în principal în muzica cultă și în ansamblurile de fasil (ansambluri care cântă muzică turcească ușoară în restaurantele turcești urbane) din Turcia.