10 instrumente tradiționale din Orientul Mijlociu: sunete, roluri și origini

Muzica din Orientul Mijlociu nu aparține unei singure țări, limbi, religii sau unui singur stil. Maqamul arab, makamul turcesc, dastgahul persan, tradițiile kurde, armene, grecești, nord-africane și alte tradiții regionale împart instrumente și idei, păstrându-și totodată repertorii, acordaje, ritmuri și practici interpretative distincte.

Vechea denumire englezească „oriental instruments” (instrumente orientale) este încă folosită în unele magazine și căutări, dar este prea largă pentru a descrie cu precizie această diversitate muzicală. „Instrumente tradiționale din Orientul Mijlociu” este o formulare mai clară pentru cele zece instrumente de mai jos. Chiar și această expresie este doar o umbrelă comodă: multe dintre aceste instrumente aparțin și Balcanilor, Asiei Centrale, Caucazului și Africii de Nord.

Instrumentele tradiționale din Orientul Mijlociu pe scurt

Instrument	Familie	Rol muzical obișnuit
Oud	Lăută ciupită fără taste	Melodie, taqsim, acompaniament, conducerea ansamblului
Qanun	Țiteră-cutie ciupită	Melodie, ornamentație, modulație, textura ansamblului
Ney	Flaut din trestie suflat pe la capăt	Melodie lirică, improvizație, repertoriu spiritual și clasic
Darbuka	Tobă în formă de pocal	Fundament ritmic, umpluturi, solo-uri
Riq	Tobă-cadru cu zurgălăi	Ritm clasic detaliat și culoare pentru ansamblu
Bendir	Tobă-cadru mare	Puls grav, ritm popular, devoțional și de ansamblu
Saz/bağlama	Lăută cu gât lung și cu taste	Melodie populară, acompaniament vocal, stiluri regionale
Santur	Țambal	Melodie, figuri rapide, textură ornamentată
Kamancheh	Lăută cu arcuș și picior (spike fiddle)	Melodie susținută, ornamentație, improvizație
Zurna	Instrument cu ancie dublă (șalmei)	Melodie puternică în aer liber, pentru dans și ceremonii

Aceasta nu este un clasament. Este o introducere practică în zece instrumente influente, care se aud în mai multe tradiții vii.

1. Oud

Oudul este o lăută fără taste, cu gât scurt, cu cutie de rezonanță bombată, placă de rezonanță din lemn, cutia cuielor îndoită spre spate și corzi grupate în coruri. Este central în multe ansambluri arabe și turcești și are o istorie importantă în Irak, Siria, Egipt, Levant, zona Golfului, Africa de Nord, Armenia, Grecia și Iran. Construcția, lungimea scalei, numărul de coruri și acordajul diferă în funcție de regiune și de meșter.

Lipsa tastelor îi permite interpretului să modeleze intonația și ornamentele cerute de practica maqamului sau a makamului. Oudul poate conduce un ansamblu, poate acompania un cântăreț sau poate interpreta o improvizație solo, fără măsură, precum un taqsim. Pana risha—o pană lungă și flexibilă—produce atacul său caracteristic.

Alegeți un oud în funcție de tradiția și acordajul pe care intenționați să le studiați. Seturile de corzi arabe și turcești nu sunt automat interschimbabile, deoarece scala și tensiunea diferă. Consultați ghidul nostru complet pentru alegerea unui oud pentru verificări detaliate înainte de cumpărare.

2. Qanun

Qanunul este o țiteră trapezoidală ciupită, la care se cântă în poziție orizontală, pe genunchi sau pe un suport. Majoritatea instrumentelor moderne au multe corzi grupate în coruri triple. Interpretul poartă mici plectre pe degetele arătătoare și folosește ambele mâini pentru pasaje rapide, tremolo, acorduri și melodie ornamentată.

Niște mici pârghii numite mandal în turcă ridică sau coboară grupuri de corzi cu intervale fine. Construcția lor și diviziunile intervalelor diferă între qanunurile turcești și cele arabe. Interpreții pricepuți acționează pârghiile în timpul interpretării pentru a trece între înălțimile cerute de diferite pasaje de maqam sau makam.

Un qanun este sensibil la acordaj, la starea călușului, la suporturile călușului din piele sau din material sintetic, la precizia pârghiilor și la climă. Cumpărătorii ar trebui să aleagă între configurația turcească și cea arabă în funcție de metoda profesorului lor, în loc să le considere identice.

3. Ney

Neyul este un flaut suflat pe la capăt, realizat în mod tradițional dintr-o trestie goală pe dinăuntru, cu orificii pentru degete. Tradiții înrudite de ney se întind în muzica arabă, turcă și persană, dar dimensiunile instrumentului, tehnica de emisie, denumirile și sistemele de înălțimi diferă. Neyul turcesc folosește de obicei un muștiuc numit başpare; multe nayuri arabe se cântă direct pe marginea trestiei.

Interpretul îndreaptă un jet îngust de aer peste margine pentru a produce un ton bogat în suflu. Modificarea presiunii aerului și a ambușurii permite accesul la registre diferite. Acoperirea parțială a orificiilor și ajustarea buzelor ajută la modelarea unor înălțimi care nu corespund notelor temperate egal ale pianului.

Neyul apare în ansambluri clasice, în improvizația solo, în contexte devoționale și în aranjamente contemporane. Unui începător îi poate lua timp să obțină prima notă stabilă; această dificultate inițială nu trebuie confundată cu un instrument defect.

4. Darbuka

Darbuka este o tobă cu o singură membrană, în formă de pocal. În funcție de regiune și context, denumirile înrudite includ tabla, derbake și doumbek. Corpurile tradiționale pot fi din ceramică sau din metal, cu membrane din piele sau sintetice; modelele moderne de darbuka din metal, cu membrane sintetice înlocuibile, sunt frecvente pe scenă.

Vocabularul de bază pune în contrast o lovitură rezonantă în centru, numită adesea dum, cu lovituri mai strălucitoare pe margine, precum tek. Ruladele cu degetele, pocniturile, tonurile înăbușite și ornamentele creează figuri detaliate. Darbuka susține cântecul și dansul, dar este și un instrument solo sofisticat.

„Darbuka” și „doumbek” nu sunt întotdeauna două instrumente complet diferite. Utilizarea variază în funcție de limbă, țară, construcție și marketing. Când cumpărați, comparați diametrul membranei, materialul corpului, greutatea, sistemul de acordaj, confortul marginii și sunetul de care aveți nevoie.

5. Riq

Riq-ul este o tobă-cadru mică, prevăzută cu perechi de zurgălăi metalici. Este deosebit de important în ansamblurile clasice arabe, unde un interpret priceput poate articula cicluri ritmice complexe cu o precizie remarcabilă. Membrana și zurgălăii oferă două lumi sonore contrastante într-un singur instrument compact.

Interpreții folosesc mai multe prinderi și poziții de cântat. Cu zurgălăii liberi, riq-ul produce o textură strălucitoare și continuă; cu zurgălăii controlați, loviturile pe membrană devin seci și clar definite. Membranele tradiționale din piele de pește rămân apreciate, în timp ce membranele sintetice oferă o stabilitate mai mare la variațiile de umiditate.

Un riq poate semăna cu o tamburină, dar tehnica și rolul său muzical sunt specializate. Un răspuns bun al zurgălăilor, o ramă confortabilă, o tensiune corectă a membranei și echilibrul contează mai mult decât decorațiunile.

6. Bendir

Bendirul este o tobă-cadru mai mare, folosită în tradițiile nord-africane, din Orientul Mijlociu, turcești, kurde și devoționale. Membrana sa largă produce un puls mai grav decât micul riq. Unele bendiruri au una sau mai multe corzi de rezonanță întinse pe interiorul membranei, care adaugă un răspuns zumzăitor; altele nu au asemenea corzi.

Se ține vertical și se cântă cu degetele și cu mâinile, aproape de margine și în centru. Tonul se schimbă în funcție de locul loviturii, de forma degetelor, de presiune și de tensiunea membranei. Bendirul poate susține dansul popular, poate acompania vocea, poate sprijini repertoriul sufit sau devoțional și se poate îmbina cu alte instrumente de percuție.

Diametrul, adâncimea ramei, materialul membranei, sistemul de acordaj, greutatea și construcția corzilor de rezonanță influențează confortul și sunetul. O tobă mare nu are automat un sunet mai grav dacă membrana și tensiunea ei nu sunt potrivite.

7. Saz sau bağlama

Bağlama este o familie de lăute cu gât lung, strâns asociate cu muzica din Turcia și din regiunile învecinate. „Saz” poate însemna un instrument muzical în general, dar în comerțul internațional se referă adesea la un bağlama. Membrii familiei diferă prin mărimea cutiei de rezonanță, lungimea scalei, corzi, acordaj și registru.

Instrumentele bağlama moderne au de obicei taste legate, mobile, care permit tiparele de intervale folosite în practica regională. Instrumentele cu gât scurt și cele cu gât lung sunt asociate cu acordaje și tehnici uzuale diferite, deși granițele nu sunt absolute. Instrumentul acompaniază cântecul, poartă melodia și exprimă stiluri regionale de lucru cu pana, cunoscute sub numele de tavır.

Înainte de a cumpăra, potriviți tipul gâtului, scala, dispunerea tastelor, corzile și acordajul cu profesorul și cu repertoriul. Ghidul nostru despre baglama cu gât scurt vs. cu gât lung explică în detaliu această alegere.

8. Santur

Santurul este un țambal trapezoidal ale cărui corzi sunt întinse peste călușuri mobile și lovite cu ciocănele ușoare din lemn. Are un rol major în muzica clasică persană, iar instrumente înrudite apar în Irak, India, Turcia, Caucaz și alte regiuni. Configurația, numărul de călușuri, acordajul, forma ciocănelelor și tehnica variază considerabil.

Fiecare căluș împarte corzile în segmente care sună, oferindu-i interpretului acces la mai multe registre. Loviturile alternative rapide, ruladele și figurile ornamentate creează o textură sclipitoare. Deoarece multe corzi trebuie acordate, iar poziția călușului influențează înălțimea, reglajul cere răbdare și un sistem de referință clar.

Nu alegeți un santur doar după numărul de călușuri. Un instrument cu 9 kharak și unul cu 12 kharak pot servi unor sisteme muzicale sau ambitusuri diferite, iar calitatea depinde și de geometrie, lemn, cuie, corzi, călușuri și stabilitatea acordajului.

9. Kamancheh

Kamancheh este o lăută cu arcuș și picior (spike fiddle), cu o cutie de rezonanță mică și un gât lung. Un picior de la bază se sprijină pe genunchiul interpretului sau pe podea, permițând instrumentului să se rotească subtil pe măsură ce arcușul se mișcă. Este central în tradițiile clasice persană și azeră și apare în culturile muzicale kurde, armene și învecinate.

Kamancheh-urile moderne au de obicei patru corzi, deși exemplarele istorice și regionale variază. Arcușul și instrumentul care se rotește produc linii susținute, asemănătoare vocii, glissando-uri, ornamente și o intonație subtilă. Instrumentul interpretează melodie, improvizație și dialoghează cu cântăreți sau cu alte instrumente.

Poziția călușului, starea pielii sau a plăcii de rezonanță, alinierea gâtului, arcușul, corzile și stabilitatea cuielor influențează ușurința de cântat. Experiența la vioară ajută la controlul arcușului, dar nu înlocuiește învățarea posturii specifice instrumentului și a frazării regionale.

10. Zurna

Zurna este un instrument puternic cu ancie dublă (șalmei), folosit la sărbători în aer liber, dansuri, nunți, procesiuni și ceremonii în Turcia, Balcani, Caucaz, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Este adesea asociată cu o tobă mare cu două membrane, precum davulul.

Tubul său conic și ancia dublă produc un sunet pătrunzător, care se aude în aer liber fără amplificare. Se poate folosi respirația circulară pentru a susține fraze lungi. Zurnele există în diferite mărimi și tonalități, iar practicile regionale de confecționare a anciilor și de digitație sunt esențiale pentru stil.

Din cauza volumului și a controlului pretențios al anciei, zurna nu este un instrument liniștit pentru apartament. Începătorii ar trebui să-și procure o ancie compatibilă și să învețe de la un interpret familiarizat cu tipul regional ales.

Cum funcționează aceste instrumente împreună

Nu există nicio regulă conform căreia un ansamblu din Orientul Mijlociu trebuie să conțină trei instrumente sau că mai mult de cinci nu pot cânta împreună. Mărimea ansamblului depinde de gen, loc, epocă și scop. Un mic ansamblu takht din muzica cultă arabă poate combina oud, qanun, ney, vioară, riq și voce. Un ansamblu clasic turcesc poate include oud, tanbur, kanun, ney, instrumente cu arcuș și percuție. Grupurile populare și ceremoniale folosesc alte combinații.

În multe tradiții, instrumentele nu se împart pur și simplu, în stil occidental, în melodie, acorduri și ritm. Mai multe instrumente melodice pot interpreta aceeași linie, fiecare cu propriile ornamente, creând heterofonie. Percuția articulează cicluri ritmice cu nume proprii, iar improvizația și interacțiunea modelează interpretarea.

Sisteme melodice: maqam, makam și dastgah

Sistemul arab maqam, cel turcesc makam și cel persan dastgah sunt tradiții modale înrudite, dar distincte. Ele nu sunt simple game. Fiecare include mișcări melodice caracteristice, sunete importante, fraze, practici de modulație, ornamentație și repertoriu. Înălțimile nu se aliniază întotdeauna cu temperamentul egal de douăsprezece sunete.

Instrumentele fără taste, precum oudul, neyul și kamancheh, pot modela înălțimile în mod continuu. Interpreții la qanun folosesc pârghii, în timp ce meșterii și interpreții de bağlama așază tastele legate în funcție de sistemul dorit. Clapele electronice „orientale” pot imita unele seturi de înălțimi și timbruri, dar nu înlocuiesc instrumentele acustice sau cunoștințele de interpretare asociate lor.

Cum să alegeți primul dumneavoastră instrument din Orientul Mijlociu

• Începeți cu muzica: identificați tradiția, interpreții și piesele pe care doriți să le învățați.
• Găsiți un profesor sau o metodă: acordajele și tehnicile regionale influențează ce versiune de instrument trebuie cumpărată.
• Gândiți-vă la rolul sonor: alegeți melodie, sunet susținut cu arcușul, suflu sau percuție, în funcție de ce vă atrage.
• Verificați limitele practice: volumul, portabilitatea, sensibilitatea la climă, timpul de acordaj și întreținerea diferă foarte mult.
• Cumpărați pentru ușurința de cântat: un reglaj corect și un acordaj stabil contează mai mult decât decorațiunile bogate.
• Cereți specificații exacte: doar denumirea regională poate să nu definească scala, înălțimea, corzile sau mărimea.

Întrebări frecvente

Este „instrument oriental” un termen corect?

Este o denumire istorică largă și rămâne un termen folosit în căutări și în comerț, dar poate reduce multe culturi distincte la o singură categorie. Numiți regiunea, tradiția sau instrumentul ori de câte ori este posibil.

Sunt darbuka și doumbek diferite?

Denumirile se suprapun adesea. Pe unele piețe ele disting forme, materiale sau stiluri regionale; în altele se referă la aceeași familie de tobe în formă de pocal. Verificați specificațiile în loc să vă bazați pe denumire.

Ce instrument este cel mai ușor pentru un începător?

Niciun instrument nu este universal cel mai ușor. La darbuka sau la bendir se poate obține rapid un sunet de bază, însă stăpânirea ritmului rămâne pretențioasă. Oudul, neyul, qanunul și instrumentele cu arcuș necesită de obicei mai mult control la început. Un profesor bun și un instrument ușor de cântat contează mai mult decât categoria.

Pot aceste instrumente să cânte muzică occidentală?

Da. Muzicienii le folosesc în jazz, muzică clasică, muzică de film, electronică și populară. Acordajele și tehnicile lor tradiționale oferă posibilități dincolo de temperamentul egal occidental, așa că adaptarea ar trebui să respecte instrumentul, în loc să-l forțeze să imite un altul.

Am nevoie de un instrument din țara în care își are originea tradiția?

Nu neapărat. Meșteri pricepuți lucrează în multe țări. Apreciați dacă instrumentul este proiectat și reglat corect pentru sistemul muzical, acordajul și profesorul pe care îi veți urma.

O familie comună de tradiții vii

Oudul, qanunul, neyul, darbuka, riq-ul, bendirul, sazul, santurul, kamancheh și zurna dezvăluie doar o parte din diversitatea muzicală a regiunii. Ele traversează granițe, se schimbă odată cu comunitățile și continuă să se dezvolte în săli de concert, case, ceremonii, studiouri și genuri noi. Cel mai bun mod de a înțelege unul dintre ele este să ascultați interpreți respectați, să învățați repertoriul său și să abordați numele și istoria lui cu precizie regională.

Puncte de referință: documentația UNESCO privind meșteșugul confecționării și interpretarea la oud; raportul UNESCO despre patrimoniul viu mediteranean privind predarea muzicii arabe; colecția de instrumente muzicale și publicațiile The Metropolitan Museum of Art.