Tipuri și caracteristici comune ale tobelor de mână

Tobele de mână sunt un tip foarte special de tobă. O tobă de mână este orice tip de tobă care se cântă de obicei cu mâinile goale, nu cu un băț, un ciocănel sau alt tip de bătător. Tobele de mână sunt unele dintre instrumentele folosite în multe părți ale lumii. Fiecare cultură are o tobă de mână pe care probabil o veți întâlni. Tobele de mână au, în general, o istorie.

Se face distincție între tobele ținute în mână, cântate cu o singură mână, și tobele cântate cu ambele mâini, care stau pe podea sau atârnă în fața corpului. Cel mai simplu tip de tobă de mână este toba cu ramă, care constă de obicei dintr-o ramă circulară acoperită pe o parte cu o piele de tobă.

Caracteristicile comune ale tobelor de mână

Tobele de mână sunt folosite de secole în spectacolele muzicale din multe culturi diferite. Au forme, mărimi și sunete diferite, în funcție de cultura și regiunea lor, și sunt folosite într-o varietate de genuri muzicale.

Cea mai importantă caracteristică comună este că, după cum știe toată lumea, se pot cânta doar cu mâinile, fără a fi nevoie de vreun obiect. O altă caracteristică importantă a tobelor de mână este că au sunete mistice. Pe de altă parte, tobele de mână reprezintă în general o tradiție în țările în care se găsesc. Iar ele au un loc cu atât mai special mai ales în regiuni precum Africa, Asia și America de Sud. Tobele de mână se cântă mereu la festivități, la ceremonii și, în unele regiuni, la primirea cuiva. Pe lângă tobele de mână, le acompaniază și alte instrumente muzicale. Este posibil ca tobele de mână să fi fost folosite chiar și ca mijloc de comunicare în trecut. Datorită simplității lor și faptului că se folosesc doar mâinile, se pot obține foarte ușor sunete puternice.

Cum funcționează toba de mână?

La tobele de mână, sunetul se produce prin lovirea membranei tobei, numită și față sau piele. Există într-o varietate de tipuri și mărimi, inclusiv tobe de mână, bongos, conga, djembe, doumbek și tamburine, și sunt folosite pe scară largă în multe stiluri muzicale diferite din întreaga lume.

Cântatul la tobă cu mâna este o tehnică de interpretare, nu o categorie de instrumente. În principiu, orice tip de tobă poate fi folosit ca tobă de mână. Termenul „tobă de mână” este folosit uneori și ca sinonim pentru „tobă cu ramă” și, prin urmare, pentru o tobă ținută în mână, inclusiv toba cu mâner. Unele tobe de mână sunt puternice, ceea ce le permite să fie auzite clar ca instrument solo peste un ansamblu mare de percuție.

Diferite tipuri de tobe de mână

Tobele de mână se deosebesc în funcție de forma lor. O formă simplă este toba cu ramă. Exemple de tobe cu ramă sunt bodhránul din Irlanda și tamburina, originară din vestul Asiei.

Tamburina este un instrument muzical alcătuit dintr-o ramă, de obicei din lemn sau plastic, și perechi de mici zurgălăi metalici numiți „clopoței”. Prin această caracteristică, are o structură ușor diferită de alte tobe de mână.

Un alt tip de tobă de mână este toba în formă de pocal. În Europa și în alte țări, cel mai cunoscut exemplu este djembe, o tobă cu o singură membrană din Africa de Vest.

Djembe, sau jembe, originară din Africa de Vest, este o tobă în formă de pocal, acordată cu sfori, îmbrăcată în piele, care se cântă cu mâinile goale. Potrivit poporului bambara din Mali, numele djembe provine din expresia „Anke djé, anke bé”, care înseamnă „toți să se adune în pace” și descrie scopul tobei.

Din categoria tobelor tubulare fac parte conga și bongos, instrumente muzicale în esență afro-cubaneze. În muzica braziliană, atabaque este cea mai cunoscută tobă tubulară tradițională. Din anii 1980, în Brazilia, toba conică a jucat un rol important.

Atabaque este o tobă de mână afro-braziliană lungă, din lemn. Este făcută în mod tradițional din lemn de jacaranda din Brazilia. Fața este confecționată în mod tradițional din piele de vițel. Un sistem de frânghii care înconjoară corpul leagă de față un inel metalic aflat lângă bază. Datorită acestui mecanism de acordaj, toba este cunoscută uneori sub numele de „Atabaque de Corda”. Între acest inel și corp sunt prinse pene de lemn, iar cu un ciocan se strâng sau se slăbesc frânghiile și se ridică sau se coboară înălțimea sunetului tobei.

Cealaltă este darbuka, un instrument de percuție folosit mai ales în Orientul Mijlociu și în Balcani. Darbuka are două sunete, numite „dum” și „tek”: primul sunet oferă baza ritmului și se obține lovind mijlocul instrumentului, iar al doilea sunet este folosit mai ales pentru ornamentare și improvizație. Darbuka este, de asemenea, un instrument de percuție folosit la logodne și la petrecerile de circumcizie.

Vă mai poate plăcea: Tobe cu ramă din diferite culturi: listă cu imagini